Luptă și refuză să-ți înșeli partenera(ul) de viață

Cum poți  rezolvă problema „necunoscutelor” din ecuația vieții de cuplu?

Experiența de viață – acum fiind mai mult către apusul ei – mă-ndreptățește să  formulez UN SFAT  celor interesați …

Creatorul urmărește binele omului. De aceea  l-a creat  pentru a putea funcționa bine și a fi fericit în anumite condiții prestabilite. Și va funcționa bine dacă profită de șansele avute. Aici am în vedere un mediu propice, cu o alimentație prielnică, cu un stres redus.

În mod normal, din instinct tinerii se gândesc și doresc să aibă  un partener de viață. Și, fără nici o îndoială,  de obicei ei și doresc să întemeieze o familie prin căsătorie.

Am observat că dacă tânărul sau tânăra (despre oricine ar fi vorba) își dorește o viață normală (morală) – chiar dacă încă nu sunt credincioși Creatorului lor – Dumnezeu le prilejuiește căsătorii potrivite când tinerii intră în parteneriat (căsătorie) fiindcă se iubesc și își doresc să fie împreună și la bine și la rău.

Când am avut ocazia să vorbesc cu tinerii din lume căsătoriți (la serviciu, în tren, în mașină, în stațiuni de odihnă etc), fericiți și bucuroși de-a fi împreună, le-am spus că dacă vor ca această stare de fericire (și de a rămâne împreună) să dureze, ei trebuie să-L ia în ecuația vieții lor și pe Dumnezeu. Căci fericirea și durata ei depind de atitudinea noastră față de Dumnezeu. Le spuneam că fără Dumnezeu e aproape cu neputință să fiți și peste un an, doi, zece… împreună, mereu uniți prin legătura iubirii, asta deoarece Cel rău – Vrăjmașul și Uzurpatorul – pândește să prindă momentul să intervină între voi, cu minciuna și ofertele lui înșelătoare care aduc dezbinarea dintre soți (parteneri).

Între tinerii soți – ca și între oricare alții, indiferent de vârstă  Diavolul – șarpele cel vechi –, vine și aduce insinuarea, minciuna, îndoiala. Așa cum de la început a intervenit între Adam și Eva, dar și între ei și Dumnezeu,  cu inițiativa lui de a-i îndemna la neascultare, la răzvrătire, la nesupunere și la dorință de altceva (Geneza, 3):

• Şarpele era mai şiret decât toate … a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?“

Oare se va întâmpla ceva rău dacă mâncați și din fructul din care Dumnezeu a interzis să mâncați?

• Eva a zis Șarpelui: “Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” – a adăugat de la ea, cuvinte și idei, și a modificat porunca Domnului.
• Atunci şarpele a zis femeii: “Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” - La fel va proceda Cel Rău (Vicleanul pârâtor)cu fiecare dintre noi și va căuta să ne facă să decidem ca și Eva că nu se va întâmpla nimic rău, dimpotrivă, ceva plăcut și bun dacă comitem adulterul (neascultarea, răzvrătirea, înșelarea).
• „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” - Iar urmările sunt cunoscute. Dumnezeu și-a retras bunăvoința de până atunci, părtășia avută cu ei; a adus blestemul în viața lor, criza în câștigarea hranei, iar unul dintre cei doi copii, Cain, a fost ucigașul fratelui său Abel.

În anii ’80 când a apărut romanul său Cel mai iubit dintre pământeni circula legenda cum că Marin Preda (1922-1980) citise mai întâi Biblia pentru a scrie cugetarea de încheiere a romanului (de-o profunzime extraordinară): „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”

Iubirea e aceea care face ca viața împreună să fie posibiliă, dar și să fie una reușită. De ce? În 1 Corinteni 13 sfântul apostol Pavel sumarizează esența iubirii:

„3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corint.13:3-7)

Dragostea autentică, curată, morală și îndreptățită dintre doi soți (viitori soți/parteneri) e de natură  divină (de la Dumnezeu), e o “floare” rară, specială, gingașă și neprețuită, foarte scumpă.

Dar sintagma adevărată (biblică) buchisită de autorul Moromeților („Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”) îmi amintește și de o alta, asemănătoare, înserată pe placa de mormânt a bunicii scriitorului și apologetului Ravi Zacharias (1946): „pentru că Eu trăiesc, si voi veți trăi.” (Ioan.14:19)

Atunci când Isus (care e întruchiparea iubirii desăvârșite) trăiește în om, acel om va trăi-dăinui. Căci fără iubire suntem nimic. Dumnezeu ne-a creat din nimic suflând în noi viață din iubire (Geneza 2: 7; Ioan 3:16). Iubirea face ca lucrurile (omul/viața) să funcționeze.

Iubirea dintre soți e ceea ce trebuie să existe neapărat între ei, ca parteneri, pentru ca căsnicia lor să aibă sorți de “viață”. Fără iubire totul merge către moarte. Toate se ofilesc. Iubirea te luminează, îți dă viață. Psalmistul spune „Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.” (Psalm 34:5)

(1)După ce în ecuația vieții de cuplu, L-am introdus pe Dumnezeu;
(2) După ce în ecuația vieții de cuplu, am introdus ca necesară iubirea;

(3) Acum e cazul să aducem în viața de cuplu și credința.

CREDINȚA: rezolvă și protejează. Rezolvă multe din problemele vieții de cuplu care apar încă din prima zi de căsnicie. Protejează viața de cuplu în fața multelor pericole și încercări care vin cu duiumul asupra-le. Normal, mai întâi și mai întâi vorbim de credința – de încrederea – unuia în celălalt. Căci nu degeaba spune și cuvântul divin: cei doi vor fi unul singur!

Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni 5: 20-33, vine cu câteva sfaturi care pot da reușita în căsătorie:

• Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile…;
• Supunețivă- unii altora în frica lui Hristos;
• Nevestelor fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului;
• Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea;
• Tot așa trebuie să-și iubească bărbații nevestele, ca pe trupurile lor;
• De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup; (Geneza 2:24; Efeseni 5:31);
• Și, nevasta, să se teamă de bărbat.

Sigur, mai pot fi spuse multe cu privire la credință. „Fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11: 6) Atitudinea noastă față de Dumnezeu, față de jertfa lui Isus de la Cruce ridicată pe  Golgota, de ispășire pentru păcatele mele, va lucra și va aduce în viața mea schimbarea așteptată de El pentru a-mi prețui și iubi soția (soțul) cu o iubire asemănătoare iubirii lui Hristos.

După ce în ecuația vieții de cuplu L-am introdus pe Dumnezeu (Isus Hristos), iubirea (între ei) care vine de la Dumnezeu-Isus, apoi credința  față de promisiunile și cvântul lăsat pentru om în Biblie, acum trebuie să aducem și iertarea în viața unui cuplu.

(4) IERTAREA. O talentată scriitoare, apropiată – Vavila Popovici, Raleigh-NC – care m-a onorat cu câteva din cărțile scrise, are și această cugetare profundă: “Iubire-iertare. Iertare-iubire”. Iubirea și iertarea-  aceste nevoi esențiale din viața de cuplu merg împreună, iubirea aduce cu ea iertare și, pe de altă parte, iertarea e aceea care dă încă o șansă iubirii ajunse inevitabil într-unul din punctele de inflexiune.

Parafrazând, putem spune fără teamă de-a greși că în viața de cuplu:

• Fără iertare nu este nimic.
• Fără credință nu este nimic.
• Fără iubire nu este nimic.
• Fără Dumnezeunu este nimic.

Încă nu știu care e următorul cuvânt cheie care va trebui să intre și el în ecuația vieții de cuplu.

În Întâia  Epistola către Corinteni capitolul 7, apostolul Pavel  vorbește despre căsătorie.

• Din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să aibă brbatul ei;
• Bărbatul să-și îndeplinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat;
• Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici un bărbat nu este stăpân peste trupul lui, ci nvasta;
• Să nu vă lipsiți unul de altul datoria de soți, decât prin bun învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și rugăciunea; apoi să v împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre; (1 Corint 7.5)
• Cine nu se poate înfrâna nevoii puse de Creator în om în a-și dori satisfacerea acelor relații practice care trebuiesc consumate doar în relația de căsătorie (soț/soție) – să se căsătorească, decât să ardă. (1 Cor 7:9)
• Cei căsătoriți să nu se despartă de bărbat; dacă sunt despărțiți să se împace unul cu celălalt;

(5) Datoria de soț-soție trebuie îndeplinită, cu bună învoială față de partener.

(6) Rugăciunea: e o necesitate vitală pentru soț/soție. Prin rugăciune i se va da glorie și cinste lui Dumnezeu. Și i se va aduce la cunoștință și mulțumi despre/pentru celălalt, Domnului, pentru viața de cuplu, care, astfel va merge tot mai bine.

Vor face rugăciuni de cereri și de mijlocire (în Numele și pentru meritele lui Isus Hristos – Mijlocitorul – „Nimeni nu merge la Tatăl decât prin Mine. […] Și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.”) pentru partenerul de viață. Iar Domnul Dumnezeu promite binecuvântarea Sa pentru familie, pentru copiii Împărăției Sale.

Când Îl ai pe Isus Hristos în ecuația vieții de cuplu – poate fi și greu, poate fi și furtună și ceață –,  sigur  nu poți schimba puterea vântului, dar poți orienta velele de care am vorbit aici, astfel încât Mâna plină de iubire a Domnului tău (vostru) să conducă până la mal (sfârșitul vieții voastre) Corabia Familiei tale prin valurile năprasnice ale vieții. Glorie Domnului!

Sursa inspirativă: http://afirmativ.com

Sursa Foto și articol complementar: http://mariuscruceru.ro