Un excelent articol de specialitate scris de un consilier creștin profesionist pe care îl apreciez în mod deosebit: Teofil Gavril – Consecințele intimității nepermise.
Consecințele unei intimități nepermise, sunt mari. E adevărat, în mod special pentru creștini. Apoi pentru oricine are un simț dezvoltat al moralei creștine, al respectului de sine, al omului de carcater. Dar și pentru oricine nu vrea să riște cu nimic un posibil colaps al căsătoriei și vieții de cuplu. Însă urmările sunt nefaste și pentru cei care nu se încadrează în nici un fel de restricții de acest fel.
În ce mă privește, deși nu eram pe vremea aceea întors prin pocăință la cinstirea Creatorului nostru, căsătorindu-mă undeva pe la 23 de ani, am refuzat și evitat experiența intimă cu logodnica inimii mele, mai întâi din punctul meu de vedere, ca ulterior, niciodată să nu am ce-i reproșa partenerei vizavi de trecutul nostru și al ei. Ca urmare, respectul de sine s-a instalat la cote ridicate, iar căsnicia și-a avut toate șansele intacte. Și, sunt convins, întotdeauna în împrejurările vieții acest aspect a dat greutate și forță prin temelia sănătoasă pe care s-a așezat căsnicia noastră.
Față de mesajul amintit, cât și față de altele similare, nuanțez puțin un aspect. Se știe, teoria ca teoria, dar practica ne…omoară. Știm și suntem de acord că preludiu înaintea relațiilor intime este de- importanță covârșitoare … și totuși … nu de puține ori îl ratăm. Și aici mă refer la tot ceea ce înseamnă tandrețe, căldură sufletească, curăție fizică, décor etc. Însă atrag atenția că și exagerarea, de orice fel, nu e bună și dăunează. Se știe că simplitatea aduce a perfecțiune. Curat, e ceea ce poate fi calificat curat, iar acolo unde procesul nostru ar căuta să meargă dincolo de limitele normale nu ar aduce decât un plus de disconfort. La fel se întâmplă și dacă am avea în vedere alte direcții de analiză … să zicem excitarea: dacă ai vrea să faci un sondaj pe vârste, chestionând corespunzător subiecții, ce anume le produce lor starea de excitare, poate am obține și mărturii hazlii sau aberante.
Ce vreau să zic e că trebuie să cultivăm o stare normală, să avem o educație și o cultură sănătoasă. Pentru a nu banaliza lucrurile, pentru a nu distruge ineditul din viața intimă a oricăruia care citește ceea ce scrie aici sau într-alt loc, nu numesc acele locuri excitante, deși pot fi și sunt dintre ele unele banale și firești, potrivite pentru orice fel discuție, nu doar pentru asemenea subiecte restrictive. E bine ca fiecare cuplu să-și descopere ei înșiși ce anume e excitant pentru ei, și e bine să creadă că intimitatea nu e doar o problemă personală, dar ea este și ceva unic, care li se întâmplă doar lor…!
Revin, NU excitării cu orice preț, nu cred că pentru cineva care are altă părere e o problemă de educație sau de cultură, dar cu chestiunea legată de anal vorbim despre altceva (aici intră în categoaria “deviații”), face tema unui alt subiect, a unui organ cu destinație precisă, poate unii se excită dacă văd …sânge, asta înseamnă să dea curs în această direcție, rănindu-și partenerul?
